Iubirea-mi ce staruie-n inima-mi franta,
o mai sting cateodata cu lacrimi fierbinti.
Un plans al sufletu-mi aud cum canta,
dorul vrea sa ma scoata din minti.
Ma las ingenuncheata de acul din suflet
ce ma apasa usor, dar concret.
Ar fi intelept sa chem fericirea,
dar in jurul meu pluteste amagirea.
Plina de ura, neintelegi, intrebari,
ajung sa privesc in gol, in zari.
Si ma-ntreb cu ce drept m-ai ranit
…cand eu te iubesc.cand tu nu m-ai iubit?
Posted by Mircea Popescu on mai 18, 2009 at 6:23 am
Raport despre (bunã)starea naþiunii…
Posted by Ciuchi Ionut on mai 18, 2009 at 3:44 pm
Frumoasa poezia . Am sa incep sa citesc si seria “Katerina” cat de curand . : )
Posted by hime on mai 18, 2009 at 9:14 pm
imi place !