Influenta blogului in viata mea

Am inceput acest blog acum un an si cateva luni neavand cunostinte in absolut nimic ce tine de blogging. Am inceput pe blogspot, insa mi s-au parut facilitatile prea limitate si m-am mutat pe wordpress.
Aici, desi am mai multe optiuni, nu o am pe aceea care ma incanta oarecum pe cealalta platforma: am o serie limitata de teme, folosite de intreaga comunitate wordpress, neavand posibilitatea de-a alege una proprie.
Initial avea sa fie un blog anonim, unde sa-mi public micile povesti si poeziile, insa pe parcurs, a devenit din ce in ce mai personal. Atat de personal incat cand am realizat lucrul acesta am sters sute de articole si le-am lasat doar pe cele care am considerat ca merita sa fie citite cu adevarat, dar care sa nu aiba legatura directa cu trairile mele.
Dar cum ajuns eu bloggerita?
Am fost impreuna cu fratele unui ….blogg’er.Am inceput sa-i citesc blog’ul, am inceput sa i-l citesc si pe-a prietenei lui si-am zis ca daca tot mi-am sters site-ul (la nervi) sa imi mai ,,construiesc o casuta a mea” unde sa-mi impartasesc bogata imaginatie cu necunoscutii.
Eram putin in dubii. Cand aveam site-ul prea multe poezii mi-au fost ,,furate”, lucru care m-a enervat enorm, insa am hotarat sa risc.
Mi-am facut blog, am inceput sa scriu, nu am dat mass-uri, nu am anuntat ,,mass-media” ca am si eu blog, am asteptat ca totul sa vina de la sine.Cine vrea sa citeasca si are posibilitatea de-a ajunge aici, s-o faca.Cine nu, nu stie ce pierde .
La inceput eram incantata cand vedeam zeci de vizitatori si-un comentariu la cateva zile .
Acum prefer un numar decent de cititori care stiu ca sunt cat de cat atenti la ceea ce am scris, decat sa am vizite de cateva secunde.
Am fost placut impresionata in momentul in care am fost invitata la primul blogmeet de catre Dany , am avut un moment de fericire in momentul in care am publicat un guestpost pe blog’ul lui Cabral , am fost uimita cand Buddha mi-a dat primul comentariu.Eu il citesc zi de zi si nici nu-mi trecea prin minte ca el isi face timp si pentru mine.
A urmat etapa in care am aflat ca sunt citita de oameni apropiati, care nici nu credeam ca au habar de acest loc al meu virtual. Prietena cea mai buna, iubitul, mama, profesorii, colegii, vecinii.
In acea perioada consider ca am cazut. Pentru ca desi blog’ul apartine intregului internet, eu il consideram o parte a intimitatii mele, un mijloc de comunicare cu cei de pe internet care nu pot face legatura intre mine personal si ceea ce scriu.
Atunci am sters articole pentru a nu sterge definitiv tot si am hotarat sa ma rezum la serialele mele.
Probabil ca atunci mi se parea o idee geniala, dar oricat de indiferent ai fi la statistici, tot ai un soc cand vizitatorii iti scad radical, cu sutele chiar.
Si atunci am realizat ceva. Am fost din totdeauna constienta ca am un public limitat. Cati mai citesc in ziua de azi si mai ales cati ar citi ce scriu eu? In fata majoritatii par o copila emo, teribilista chiar.
Insa, faptul ca am intins o poveste pe atat de multe capitole, impartindu-se si acestea in parti, a devenit o povara pentru cei ce ,,ma citeau”.
E imposibil ca un vizitator nou sa inteleaga ceva din tot ,,intregul” si chiar daca ar incerca sa citeasca tot, e greu sa tii pasul cu toate evenimentele.
De aceea am inceput sa republic articole vechi, sa scriu iar poezii, proza.
Mi-a fost greu sa ma intorc la ,,stilul meu”.
M-am atasat de Katerina ( personajul meu principal ) si simt ca o tradez cand indraznesc sa inventez un alt personaj. Imi vine sa scriu la fiecare sfarsit de poezioara, scrisoare, povestioara: ,,Katerina”, dar neavand nici un sens cu evenimentele petrecute in seriale (1,2,3,4), nu am cum sa o implic.
Am fost compatimita, demna de mila de cei ce nu au inteles mesajul blogului meu.
Am fost admirata pentru imaginatia si ,,talentul” meu.
Am fost acuzata cum ca eu de fapt mi-as povesti viata in ceea ce scriu, intr-un mod mai subtil sau nu. Lucrul acesta il neg, insa adevarul nu il poate sti decat o persoana. Tot ceea ce scriu are o baza a realitatiile mele, insa mi se pare prostesc sa crezi ca o persoana ca ,, Katerina” isi publica viata periculoasa pe internet.
Probabil ca as mai avea multe de spus despre blogul meu, insa e destul pentru a va face o idee asupra relatiei mele cu ,,el”.

Cu acest articol particip la concursul organizat de blog18 în colaborare cu gazduire-blog.ro.Gazduire-blog.ro este o alternativă de găzduire a blogului, pentru toate buzunarele, preţurile începând de la 17 euro / an, cel mai scump pachet fiind de 30 euro / an.