Lasa’ma sa nu-mi pese

Lasa-ma sa te uit. Si sa dau uitarii tot ce-am trait cu tine.
Sa nu-mi pese de noptile pierdute langa tine. Sa nu ma mai gandesc la tine. Sa-ti sterg mesajele, numerele de telefon si toate pozele ce le pastrez nu numai in memoria calculatorului, ci si-n minte.
Lasa-ma sa nu-mi mai pese ca-mi esti iubit. Oricum ma simt singura. Perna ma imbratiseaza mai des decat o faci tu.
Si buzele mi-s seci. Sarutari primesc doar noaptea spre dimineata, cand te visez.
Nu mai vreau sa te vad. Nici macar in imaginatia creierului meu imbacsit in imagini cu noi doi.
Nu mai vreau. Sunt satula de lacrimi necurse, care vor sa se arate pe obraji-mi goi. Nu le las. De ce sa plang pentru o iubire neimpartasita?
Lasa-ma sa vad adevarul si sa nu-ti mai cred minciunile invelite intr-un staniol verde, stralucitor.
Nu mai vreau sa ma vad in oglinda din camera ta, noastra. Am destule acasa si nu vad decat o fata secata de atata falsitate.
Pun o masca de machiaj pe ochii-mi reci si cu rujul rosu aprins imi desenez un zambet pentru a da o impresie de implinire sufleteasca.
Eu nici nu mai stiu unde-mi-e sufletul. L-ai furat odata ce ai aparut in viata mea.
Si a trecut atat de mult timp incat nici nu stiu cand te-am avut pentru prima oara in fata.
Crezi ca ma mai doare ceva? Am devenit insensibila. Mi-am format o aura imunitara care ma lasa sa supravietuiesc tuturor evenimentelor neplacute pe care mi le provoci. Intentionat. Dar nu ma mai atingi.
Stii de ce?
Pentru ca nu-mi mai pasa.
Sunt o alta persoana.