[Andrei]

Parea o gluma, dar ei vorbeau mai serios ca niciodata.
Credeam ca exagereaza, sau cel putin nu mi se parea nimic neobisnuit avand in vedere anturajul in care am fost pentru cateva luni de zile.
Aveam tot ce-si putea dori o fata.Protectie, bani, bijuterii, haine de firma si toate alea, dar ce-i mai important: Respect.Respect din partea unor barbati care nu aveau in suflet decat chipurile mamelor.
Dar mi-era antifonat auzul.Numai droguri, prostitutie si crime isi faceau loc printre urechile mele nevionovate.Am fost martora indirect la atatea fapte necrestine si aflam toate detaliile din ceea ce avea loc.Aveau incredere si chiar le dadeam sfaturi uneori, fiind impresionati de inteligenta criminala de care dadeam dovada.
Eram satula sa fiu privita ca cea ce umbla cu oamenii de temut ai orasului si m-am retras subtil de printre ei.
Acum este altfel.
Sunt iubita unui barbat de 30 si ceva de ani, inalt, bine facut, fara sa dau detalii siropoase.Sa-i spunem Andrei, un nume comun.
De curand am aflat ca nu am ajuns departe de unde plecasem, aflandu-ma in tabara cealalta a crimei organizate.
Am inceput sa aud aceleasi lucruri ingrozitoare, dar care totusi ma fascineaza
Insa acum e mult mai real.Andrei imi acorda mai multa incredere, prea multa as putea zice.
Eram in masina, cand a primit un telefon.M-a luat cu el si am ajuns intr-o padure.Nu mai vazusem niciodata acele drumuri si nici nu vreau sa mi le amintesc.
Ne-am intalnit cu 3 insi, mult prea inalti si prea lati in umeri.
S-au uitat dubios la mine si m-au salutat respectuos.Andrei le-a zis sa nu-si faca griji si-am inceput sa mergem prin zapada de un alb imaculat ce a luat sub stapanire padurea straina.
Era un frig de nedescris, dar curiozitatea si frica ce se imbiba in corpul meu, ma faceau sa transpir.
Doi barbati, dezbracati, stransi cu niste curele, erau legati de copaci.Ochii lor cerseau indurare.
Nimeni nu mi-a adresat vre-un cuvant si nici eu nu am indraznit sa pun o intrebare.
O privire de-a iubitului meu si mi-a transmis totul.
Pot sa nu pribesc, sa ma intorc in masina si sa nu aud nimic, sau pot sa devin un dusman ai fostilor mei amici…ramanand, participand, tacand, neclipind.
Mi-am lasat pleoapele sa cada usor si-am inaintat spre cei a caror moarte era mai mult decat aproape.
Nu mi-am pus intrebarea de ce sunt ei aici, ce-au facut, chiar merita aceasta pedeapsa?
Doar m-am resemnat ca nu pot sa-mi schimb destinul si sa fiu altceva, cand eu am asta in sange.
Tot timpul mi-am dorit sa particip la o crima, am citit si privit documentare despre criminali si perfectiune in ucidere atati ani, incat ma credeam pregatita si abia asteptam ocazia de-a lua viata cuiva.
Dar parca totusi…ramanea in stadiul de fantezie.
Nici nu-mi dadeam seama ce vrea Andrei de fapt de la mine.Nu stiam ce sa fac, zic, privesc.
Mi-am aprins o tigara si m-am asezat pe-o buturuga.Priveam in gol si nici un gand nu-mi trecea prin minte.
Am iesit din nimic spre realitatea din fata mea si am vazut cum picuri de sange murdareau zapada de-o nonculoare perfecta.
Nu aveam habar cum ar trebui sa reactionez.Ce schita sa-mi desenez pe fata?Cum sa-mi coordonez muschii cand inima-mi batea atat de tare incat ii simteam forma pe piept?
Am ridicat ochii nedumeriti si speriati.Andrei era in fata mea.
-Ai un servetel?M-am taiat cu o nenorocita de creanga!
Neindemanatica am cautat repede ceva sa-i infasor degetul si eram cuprinsa de-o usurare totala.
Mi-era frica de el?
Oarecum aveam incredere deplina in persoana lui pentru ca mi-a fost alaturi tot timpul si m-a ajutat si m-a invatat multe lucruri esentiale, diferenta de varsta dintre noi fiind remarcabila.
Dar abia atunci, dupa cateva luni, ii descopeream latura barbara.
In ciuda constitutiei fizice, parea un om bland.Desi de multe ori a demonstrat ca poate sa fie violent, tot timpul a avut un motiv intemeiat si nu parea nimic ciudat.Cu totii avem escapade de genul.
Dar de la un om normal cu scapari violente, la un criminal de profesie e o diferenta de la cer la pamant.
Normal ca ma temeam si pentru mine.
M-a pupat pe frunte parinteste asa cum obisnuieste sa faca cand ma ascund de anumite persoane si-l prezint ca fiind unchiul meu.Asta e forma lui de a-mi spune ca ma iubeste indiferent de ipostaza in care ne aflam.
M-am calmat putin, dar totul s-a rasturnat imediat cand tipete de disperare se auzeau in toata padurea.
Andrei s-a repezit, dar l-am strans de brat cu amandoua-mi mainile si l-am oprit.
-Ce ai de gand sa faci?
Mi-a zambit tamp si m-a dat deoparte ca pe un fulg din calea lui.
Le-a soptit ceva celor trei, dupa care s-a dus spre masina.
Toti se uitau spre mine si gesticulau ciudat vorbind incet.Ma chinuiam sa-nteleg ce spun, eram sigura ca despre mine e vorba.Iar ma temeam.
Eram in mijlocul padurii cu trei giganti necunoscuti cu fete dubioase, prietenul meu lasandu-ma singura.Pana la masina facea vre-o 20 de minute.Ce ar fi trebuit sa fac eu 40?!
Mi-am scos telefonul si ma jucam isteric.Fumam in continuu si ma plimbam in cerc.
Am vazut ca ei nu mai aveau treaba cu mine si-am profitat pentru a le acorda o privire celor doua victime.
Trebuia sa fiu impresionata?Sa fiu coplesita de mila si sa fac tot posibilul sa-i salvez?
Sa ma pun in genunchi in fata iubitului si sa-l implor sa le dea drumu?
De ce sa fac asta?Imi erau straini si nu simteam absolut nimic pentru ei.
Deodata mi-au trecut prin minte sute de clipe si de motive pentru care aveam insamantata atata ura in mine si-am luat un cutit aruncat.
Fugeam orbita de furie spre cel brunet si vanat la fata, infrigurat, cand ceva m-a oprit brusc.
-Esti nebuna?
Era Andrei.Nu stiu cum a ajuns atat de repede si intr-un moment atat de nepotrivit, dar spre surprinderea mea, el era.
Ce aveam de gand sa fac?
Sa infing lama in cel ce-i semana fostului meu predestinat sot?
Pentru ca da!Era inalt, plin de muschi ce-i ieseau in evidenta in orice imbracaminte, mai pe tot corpul avea tatuaje, tuns scurt si cu parul de culoarea abanosului si cu-n chip fioros, dar in acelasi timp, frumos.
Tot timpul mi-am dorit sa-l vad intr-o ipostaza neajutorata si-acum aveam un pungas lipit de un copac, cerand salvare si l-am regasit pe el in acest personaj muritor.
Probabil ca-n imaginatia mea bolnava, astfel scapam de stafia unei iubiri frante, dar Andrei nu m-a lasat, considerandu-ma prea slaba pentru asta.
Dar eram mai puternica ca niciodata.Aveam atata furie in mine, incat eram in stare sa imprastii creierii tuturor ce m-au facut sa sufar in trecutul meu pacatos…si-au fost al naibii de multi.
Andrei nu stia.Credea ca sunt o alta copila de 18ani dornica de bani, distractie si faima, dar eu nu vroiam decat o inocenta iubire.
Mi-a adus din masina o sticla de teQuila.Stia ca o ador.Am baut-o ca pe apa, uitand de sare si lamaie si-acum vroiam si mai mult sa-mi vars nervii pe cei doi care, mie personal, nu mi-au gresit cu nimic.
-Andrei, daca ma iubesti, ma lasi pe mine sa fac asta!
-Ce vrei sa spui?
-Da-mi ocazia sa-mi indeplinesc visul de mica, de-a omori un om!Acum sunt doi!Voi fi fericita in sfarsit!
-Adica eu nu te fac fericita?
-Nu incurca lucrurile!Sunt situatii diferite!
-De unde ai ideea ca noi avem de gand sa-i ucidem pe astia?
-E clar!
-Ba nu, doar ii torturam pentru a obtine ce vrem de la ei!
-Eu le voi spulbera vietile oricum.
Si-atunci, Andrei m-a luat in brate si-i simteam lacrimile pe frunte.Nu putea sa creada ca am o minte criminala.El nu avea?Sau ce?
Totul indica ca este un ucigas.
Acum de ce neaga si ma minte in fata?
-Nu vreau sa fii ca mine fetita, intelege!
A..nu nega nimic de fapt.
-Nu tu mi-ai spus sa fac ce vreau cu viata mea?Sa nu-mi pese de parerea celorlalti?
-Ba da..dar aici nu e in joc viata ta, ci a altora.
-Da, dar vietile lor depind de mine in acest moment!Sau de noi, cum preferi.
-Dar tu nu ai nici un amestec!Stai deoparte.Nu vreau sa ne certam.
-Nu ai incredere in mine, nu?
-Daca nu aveam, acum erai la tine acasa, nu aici!
Dezamagita am inclinat capul spre pamant si mi-am aprins o tigara, gandindu-ma la un plan eficient de-a continua ceea ce am vrut sa incep.
Nu a trecut jumatate de ora si Andrei mi-a spus ca trebuie sa plecam.
-Ce facem cu cei doi?
-Nimic.Ii lasam aici sa inghete.Nu ma intereseaza de ei.
Am urcat in masina si-am urmarit atenta drumul pe care acum 2 ore vroiam sa nu mi-l amintesc niciodata.
M-a lasat acasa si-am luat masina unui prieten.
Am ajuns in parcarea de langa padure si eram orbita de orice gand.Nu puteam sa ma gandesc la altceva decat la cel ce-i semana perfect fostului si la gustul dulce-sarat al sangelui ce va fi varsat in scurt timp.
Am mers chinuindu-ma sa gasesc acei doi copaci de care zaceau atarnate victimele.Cu greu i-am gasit, dar nu ma grabeam.Doar spiritul criminal ce domnea in mine era mult prea nerabdator.
Cand i-am vazut am inceput sa rad demonic.Se uitau nedumeriti in ochii mei in care se putea vedea clar flacara urii.
Doar nu aveau impresia ca am aparut instantaneu langa ei pentru a-i salva.Nu, vroiam sa fac ceva de neuitat.Pentru mine, ei vor fi in alta lume curand.Intr-o lume in care nici macar nu cred, dar vroiam sa le dau impresia ca vor ajunge undeva unde le va fi mai bine.
Dar pretul pe care aveau sa-l plateasca pentru a ajunge langa niste ingeri imaginari era mare.
Am luat lama pe care o purtam tot timpul in geanta pentru a ma rani si-am inceput sa le gadil pielea pacatoasa cu partea ascutita.
Sangele ce se prelingea pe fatele lor infecte imi provocau o placere necunoscuta.Ma simteam alta persoana, un om mai bun, implinit!
Tipau si se rugau de mine sa le dau drumul, nu le venea sa creada ca o fata micuta ca mine ii raneste in felul profesionist in care o faceam.
Mi-am aprins o tigara, ca o fumatoare inraita ce sunt si ma jucam pe pieptul lor cu partea aprinsa.
Vroiam sa sufere, sa-i fac pe ei sa plateasca pentru toate nenorocirile prin care am trecut eu din cauza unor tampiti de barbati ce nu m-au meritat catusi de putin.Nu ma interesa ca erau niste straini, imi varsam amarul pe trupul lor care nu aducea nici un beneficiu omenirii.
I-am furat subtil arma lui Andrei ce-o tinea ascunsa sub scaunul din partea stanga a masinii lui de lux.
I-am impuscat pe amandoi in genunchi pentru a-i vedea cum sufera.Nu ma puteam abtine sa nu zambesc prostesc deoarece ma fascina cat rau pot sa fac.Nu stiam ca pot ajunge atat de departe, ma uimeam pe sine.
Plangeau, urlau de durere.Nu vroiau sa moara, mi-au spus ca au mii de motive pentru a trai.Incercau sa-mi povesteasca despre familiile ce-i asteptau acasa.De parca mi-ar fi pasat mie de fetitile lor mici ce se gandeau la ei cu sufletul la gura.
Nu-mi era mila, dar deja ma plictisisem de strigate si prea mult sange imi provoca greta.
I-am aruncat un glonte in cap celui care imi parea prea cunoscut.Celuilalt ii era atat de frica incat ii simteam disperarea pana in maduva oaselor.
Cine se interesa de ei?
Eu, nu!
Ma simteam extraordinar.
Ma suna Andrei:
-Unde esti?De ce nu esti acasa?Ce faci?
-Sunt fericita.
-Ce-ai facut???
-Intoarce-te.Adu-mi niste haine de schimb.Sunt plina de sange.
Poate ca ar fi trebuit sa am remuscari pe constiinta, insa nu prea mai eram sigura ca detin asa ceva din moment ce eu inca afisam un suras pe chipul improscat cu sange.
Imi asteptam iubitul si nu aveam nici o idee: cum va reactiona?ce-mi va spune?cum se va purta cu mine?si chestii din astea…
L-am vazut alergand fara suflare spre mine din departare.Posibil sa ma fi albit toata la fata deoarce emotiile se jucau prin mine.
S-a oprit brusc si mi-a dat o palma.Parca si acum o mai simt pe obrazul meu stang, desi lui nu i s-a parut ca a dat tare.Am cazut si-am inceput sa plang.
S-a asezat langa mine si m-a imbratisat.
-Imi pare rau…
-Da-mi pace!Sa nu ma mai atingi niciodata!
Am fugit dar m-a prins din urma cu usurinta.M-a strans atat de puteric la pieptul sau incat abia mai puteam respira.M-am smuls cu greu totusi.
-Vrei sa ma omori?!Ce vrei de la mine?
-Tu nu realizezi ca orice ai face, tot te iubesc?Hai sa scapam acum de cadavrele astea.Doar nu vrei sa le lasam aici.
-Nu stiu ce-ar trebui sa fac eu.
-Deci de asta m-ai chemat, nu ca sa-ti aduc alte haine.
-Oarecum…
I-a dus in porbagaj si a dat un telefon.Vorbea in rusa si nu intelegeam nimic, dar banuiam ca e vorba despre cei doi.
Pe mine m-a lasat acasa punandu-ma sa jur ca nu ma mai duc sa omor pe nimeni.Ironic spus, de altfel.
Nu stiu ce-a facut cu ei.Nici nu ma interesa.Eu am devenit din acea zi o alta persoana aparatinand altei lumi.Mai bune, cel putin din punctul meu de vedere.Toata viata mi-am petrecut-o gandindu-ma la momentul asta si acum sunt pe deplin fericita.
Andrei a doua zi m-a cerut in casatorie si-am spus un ,,DA” hotarat.
Nu stiu daca am sa mai iau vieti, dar experienta a fost deosebita.