Katerina [seria a2a]

20 aprilie 2009
Inceputul vietii mele:
M-am nascut pe 26 iulie 1989, in Moscova, Rusia.
Mama mea avea doar 17 ani, Ecaterina, iar tatal meu, mult mai in varsta decat ea, Sergei Mikhailov a ,,infiintat” ceea ce se numeste astazi cea mai periculoasa mafie din lume, Solntsevskaya Bratva.
Mama a fost ucisa pe cand aveam numai 4 ani si amintiri nu am deloc cu ea, avand in vedere ca imediat dupa moartea ei ne-am mutat pe Coasta de Azur si-am lasat absolut tot in urma pentru a o uita, insa fratele meu, Vladimir care mi-a fost mai mult decat o simpla ruda de sange, tot timpul inainte de-a adormi imi povestea cat de frumoasa si ce femeie buna era.
Toata viata mea am fost inconjurata de barbati, am avut 7 frati, dintre care 4 mai sunt in viata, iar casa mea era tot timpul plina de oameni imbracati la costum negru.
Singura femeie pe care am cunoscut-o a fost profesoara care imi preda lectiile acasa.
Niciodata tata nu si-a dorit o fata, am inteles mai tarziu de ce si poate de aceea tot timpul s-a comportat cu mine ca si cum as fi fost unul dintre frati.
Tot timpul de ziua mea imi lua numai jucarii de baieti, nu am avut vreodata o papusa sau ceva roz.
Mi-am trait copilaria inconjurata de negru si nu stiu nici eu daca am fost fericita sau nu.
La 11 ani am venit din nou in Moscova deoarece 2 dintre fratii mei au fost ucisi si tata credea ca ,,salveaza” familia astfel.
Nu stiam ce se intampla mai niciodata, veneau si plecau atatia oameni din casa mea si se comportau ciudat.
Cand am implinit 12 ani, tata a considerat ca sunt destul de mare pentru a afla adevarul despre mediul in care traiesc pentru a nu intra in soc daca aveam sa aflu singura, considerand ca sunt destul de capabila la acea varsta sa-mi dau seama de lucrurile ce au loc in jurul meu.
Mi-a pus o arma in mana si mi-a spus ca e singurul mod prin care ma pot face respectata si prin care pot sa-mi invoc singura fericirea fara a lasa pe nimeni sa mi-o deformeze.
Exersam de 3 ori pe saptamana sa trag intr-un omulet de carton si daca la inceput eram speriata, in curand aveam sa aflu ca devine o mica placere.
M-a informat despre afacerile cu droguri, traficul de fiinte umane, crimele si jafurile pe care le savarseau si mi-a spus ca intr-o zi, eu voi conduce lumea, chiar de o voi face din umbra.
Inainte cu 2 zile de-a implini varsta de 14 ani, a fost ucis.
Din neatentie, inconstienta, lipsa de loialitate presupun, pentru ca era atat de bine pazit, incat nu pot sa-mi inchipui cum acel glonte i-a strapuns pieptul.
Ghinionul a fost sa fiu in acea camera in timpul tragediei si-am fost marcata pe viata.
Unii au spus ca nu am inima, ca nu l-am iubit deloc, pentru ca nu am varsat o lacrima.El mi-a spus sa nu sufar din cauza nimanui, orice drama trece si sa invat din greselile altora.
Mi-am folosit toate capacitatile mintale si toate sursele umane de care dispuneam pentru a-l identifica pe cel ce i-a luat viata celui mai respectat om si celui mai iubit om de catre mine.
Totul invartindu-se in jurul mortii tatalui meu, eram libera sa fac ce vreau deoarece nimeni nu-mi acorda atentie, mai ales ca ma considerau o nerecunoscatoare.
In timp ce ei il jeleau pe Sergei, eu imi demonstram abilitatile pe care le-am dobandit cu ajutorul lui si c-o tigara intre buze si c-o arma in mana dreapta am ucis tot ce mi-a stat in cale pentru a ajunge la nenorocitul de criminal.
I-am taiat gatul si capul l-am adus acasa, punandu-l pe noptiera unde zacea taticul meu, terifiind toata multimea de oameni.
Vladimir ma cauta prin oras, iar la aflarea vestii a luat o decizie ce avea sa-mi schimbe intreaga viata.

[Yest' chelóvek, yest' probléma. Net chelovéka, net problémy]

25 aprilie 2009
A zis ca trebuie sa discutam ceva important.
Nu-mi trecea nimic prin cap, nu aveam nici cea mai mica idee despre ce poate el sa discute cu mine.
-Trebuie sa te iau de aici.
Mi-a spus sa-mi fac bagajele.Nu realizam ce-nseamna pentru el acel ,,aici”.Ulterior aveam sa aflu ca vorbea despre Rusia.
M-a adus in Romania si mi-a spus sa uit trecutul, sa uit cine am fost, caci acum sunt altcineva.
Baltianu Corina, 12 ani, nascuta si crescuta in X [nespecificat orasul pentru a evita unele legaturi directe ] .Mi-a ,,cumparat” parinti care sa-mi fie noua familie si-a plecat.
Nu intelegeam nimic, stiam doar ca aici sunt protejata.
Mi s-a dat un nou trecut, noi povestiri, poze prelucrare, o alta limba ,,materna”.
Cel mai greu mi-a fost la scoala.Eu stateam numai in casa, tata nu ma lasa sa ies in ,,jungla”, iar acum eram inconjurata de straini, eram in societate si trebuia sa ma adaptez.
Dupa vreo 3 luni de zile, ma simteam ,,ca acasa”, insa aveam o viata mult prea normala ce tindea spre banalitate, iar tentatiile nu mi le-am putut stapani.
Nu trebuia sa ma aduca in X .Aici e plin de moldoveni si rusi, o asa zisa mafie.Chiar daca nivelul crimei organizate e infim pe langa mediul in care am crescut, in oras, sunt oameni de care cei obisnuiti se tem groaznic.
Fiind constienta de faptul ca de mine oricum nu poate sa se atinga nimeni deoarce cu prima ocazie il omor, am intrat usor, usor in ceea ce este numita si astazi ,, lumea interlopa a X-ului “.
Astia nu prea au habar cu ce paine se mananca sangele, insa puteam sa resimt putin atmosfera din adevarata mea familie.
Uite asa, la 14-15 ani eram unul dintre cei mai mari furnizori de stupefiante de mare risc din oras.Si acum cativa ani, erau doar vreo 3-4.
Dupa un an jumatate, a aflat fratele meu si m-a obligat sa renunt la ceea ce fac, ca eu nu am nevoie sa ,,lucrez”, atat timp cat am ,,tot ce imi doresc”.
Insa eu asta-mi doream, sa incep de undeva de jos si sa ma ridic pe fortele mele, nu pe cele a tatalui meu.
Eram impotriva lui Vladimir, nu-i acceptam conceptiile si-am renuntat la demnitate.
Vroiam banii mei si-am apelat la o solutie extrema, josnica.
Am ajuns sa ma prostituez pe bani grei cu cei interlopi, astfel nu numai ca ma culcam cu ei, dar le cunosteam povestea vietii, secretele ,,meseriei”, eram respectata in oras deoarce eram peste tot cu acesti oameni ce-si puneau toata increderea in mine.Aflam tot ce se misca in oras si taceam umila, nu spuneam nimanui ce se intampla pe la spatele lor, in partea intunecata a cartierelor.
Ma simteam vinovata, ei imi spuneau tot ce se petrece si eu, numai naturala nu eram.Nu aveam voie sa spun cine sunt eu in realitate, sa-i fascinez cu trecutul meu, sa le fiu superioara pentru ca asta eram si sunt in continuare.Nimeni nu e mai presus de mafia ruseasca, iar eu sunt reprezentata ei, dar in Romania, pe atunci, eram doar o dama de companie a lumii ascunse.
Nu ma atasam de nimeni, am invatat sa fiu superficiala si sa fiu sclava banilor.
Dar a intervenit ceva ce m-a facut sa rup legatura cu toti acesti oameni ce in 4 ani mi-au devenit familie.

27 aprilie 2009
Acum un an jumatate…abia implinisem 18 ani, mi-am sarbatorit majoratul in secret, toti credeau ca fac 16.
Pentru ca desi pe atunci nu o recunosteam, ma prostituam si din cauza consumului foarte mare de alcool, foarte posibil sa fi uitat sa-mi iau intr-o seara anticonceptionalele sau sa nu-si mai fi facut efectul.
Astfel m-am trezit insarcinata in 9 saptamani.Nu am avut nici cea mai mica idee in tot acest timp si stilul meu de viata nu s-a schimbat deloc.
Nu stiam cum sa reactionez.Sa ma bucur sau sa consider ca viata mea s-a transformat brusc dintr-o distractie, intr-o tragedie.
Nu am vrut sa renunt la copil, insa am renuntat la tot ce dobandisem aici, in Romania si-am plecat in Sicilia, la un bun prieten.
M-am lasat de alcool si de tutun si de tot ce tinea de distractie ,,imaginara” pentru a-mi creste copilul sanatos.Speram ca cele 9 saptamani sa nu-l fi afectat cu nimic, insa mi-era groaza sa merg la ginecolog pentru a clarifica lucrurile si-am lasat ca totul sa vina de la sine, traiam cu speranta.
In Sicilia nu am facut altceva decat sa stau, sa mananc, sa cumpar multe hainute de toate culorile si tot felul de jucarii, sa ma gandesc in ce tara am sa ma stabilesc cu micul, ce camera o sa-i fac.
Prin luna a6a, a aflat si Vladimir.A venit in Sicilia cu gand de scandal, insa l-a impresionat prea mult burtica mea si-a devenit un unchi dragut instantaneu.Ba chiar isi lipea uneori ureche de abdomen si vorbea cu el.
La intrebarea: cine-i tatal?unde e? nu am avut ce sa-i raspund, nici eu nu stiam, nu stiu nici in ziua de azi.Am niste banuieli, insa nu am vrut sa le clarific niciodata.
Copilul meu si atat.Eu eram intr-o situatie materiala convenabila pentru cresterea unui copil si afectiune aveam de unde sa-i dau.
La 8 luni am nascut.
Fetita.Ce-mi doream cel mai mult, i-am pus numele de Katerina pentru a-mi aminti de mine, din moment ce eu ma transformasem in Corina.Era atat de micuta, mi-era si frica s-o tin in brate, s-o hranesc de frica sa nu o ranesc.Avea ochii verzi, ceea ce mi-a transformat banuiala unui posibil tata intr-o mica certitudine, dar nici astazi nu spun asta cu voce tare.
Totul era perfect, salonul meu era plin de flori, baloane si jucarii imense si roz.
A 3a zi dupa ce am nascut, a murit.
Mi-am ingropat mama, tatal, fratii, dar durerea de-a-mi ingropa propriul copil a fost mult prea mare.
Am revenit in Rusia, chiar daca Vladimir era total impotriva, pentru a-i face mormantul alaturi de familia mea, asa cum era normal.
Am suferit enorm si m-am intorc in Romania cu speranta de-a trece peste aceasta pierdere imensa.
De uitat, nu o voi uita niciodata, dar trebuia sa-mi revin de depresie.
Atunci l-am intalnit Maksim.
Maksim?
iar ma apuca depresia…cat l-am iubit.

29 aprilie 2009
Maksim, Vlad…cui ii pasa cum il cheama?
Nici macar mie.
Cat l-am iubit.Dumnezeule…cat l-am iubit!Acum ca mi-am adus aminte de el, nu-mi mai pot continua jurnalul vietii mele fara sa-l scriu.
El mi-a schimbat intreaga existenta.Am trecut peste moartea fiicei mele ca si cum as fi pasit peste un rau, si el mi-a aratat pietrele pe care sa pasesc pentru a trece pe partea cealalta, sau pentru a scapa de termenii metaforici, pentru a privi din alta perspectiva viata.
Viata poate fi si buna.
Dupa atatea decese de mic copil, dupa atatea crime in jurul meu, dupa ce mi-am patat mainele cu atat de mult sange, dupa ce am mintit intregul Univers, el a aparut si mi-a demonstrat ca soarele poate sa rasara chiar si prin draperiile mele negre.
Cand l-am vazut prima oara, am spus ca nu mi se poate mie intampla asta.
Nu pot eu sa am in fata mea un barbat atat de perfect.Nu stiu ce vedeam la el atat de frumos.Fizic, nimic.Poate ca am ochii indreptati spre un suflet rau, ca al meu, si l-am regasit in el.I-am citit in ochi ura si totodata regretele pe care le simte, dezamagirile la care a luat parte si privirile ce i-au ramas impregnate pe retina ale celor carora le-a luat viata.
Nu m-am indragostit pentru ca nu puteam sa cred ca el se va uita vreodata la mine.Eu ma consideram pentru el doar o amica obisnuita, prietena de pahar, cea care-l afuma cu fumul de tigara permanent in jurul ei.
Eram deprimata, dar nimeni din Romania nu trebuia sa stie prin ce-am trecut eu, am mintit c-am fost plecata in vacanta, si iar m-am resemnat printre vechiile mele vicii.
Momentul ce ne-a unit pe mine si pe Maksim a fost total neasteptat.
Radeam mai tot timpul cand ne dadeam amandoi de gol cu accentul rusesc, insa niciodata nu i-a trecut prin cap cum ca as avea vreo legatura cu Rusia.
Nu m-a alintat niciodata, nici nu asteptam asa ceva la un barbat atat de sobru.Insa ma mai striga cateodata ,,iubita mea verde”.
Nu se deranja sa-si arate afectiunea in public, dar tot timpul era putin retinut.In intimitatea noastra insa, devenea cu totul alt om.
Ajunsesem sa nu mai pot dormi fara sa-i stiu mainile imprejurul meu si fara sa fiu trezita cu un mic sarut de buna dimineata.
Nimeni nu m-a inteles.Toti stiau cine este, in ochii lor era doar un criminal nebun si diferenta de ani dintre noi era un subiect de discutie pentru toti.Maksim nu-si imagina ca eu il cunosc chiar mai bine decat multi dintre prietenii lui, dar lucrul asta m-a atras si mai mult.Si nu din punct de vedere sexual, insa, pentru prima oara, eram cu cineva la fel ca mine.Amandoi ne ascundeam identitatile si faptele macabre.
Simteam ca numai lui imi pot descarca sufletul si ca el ma va intelege.
Nu am avut niciodata ocazia asta.
M-a parasit.Fara nici un cuvant.A plecat.Doar atat.Dupa un an de zile in care am crezut ca totul e perfect, viata mea s-a transformat iar intr-un Iad.
Mi-a placut sa-mi imaginez cum se intoarce la mine, cum imi cerseste iubire, cum eu ii refuz impacarea, cum il amagesc, ca apoi sa-l omor.
Poate ca astfel mi-a fost mai usor sa trec peste, sa cred ca e mort, chiar daca totul a fost doar in imaginatia mea si pe-o coala de hartie din ascunsul meu jurnal.
S-a intors, dar a fost doar inca o minciuna.Iar m-a lasat.
Si inca-l mai plang noaptea, cand ma uit in dreapta mea si nu-l vad dormind, dar trebuie sa ascund asta.
Pentru ca eu sunt Katerina, fiica lui Sergei si trebuie sa fiu fata dura careia nu-i pasa de nimeni si nimic.
Dar pot?Oare pot?
Sunt in stare doar sa ma prefac, asta fac de ani de zile, dar numai eu stiu ce chin se abate peste mine cand sunt singura intre 4 pereti.
Mama, tata, fratii mei, copilul meu, iubitul meu…Unde sunteti?Am atat de multa nevoie de voi…

30 aprilie 2009
Ciudat, cand tocmai mi-am amintit de el…
[ stai, tot timpul e in mintea mea, dar in fine, cand m-am hotarat in sfarsit sa-mi descarc sentimentele pe foaie ]
… m-a sunat.
Mi-a spus sa vin de urgenta in Росси́я [ Rusia ], mai precis in Novosibirsk.
Stiu ca acesta este orasul lui natal si nu imi imaginez ce vrea.
Nu mi-a dat nici o explicatie nimic, stiu doar ca mi s-a facut negru in fata ochilor, am ametit si inima imi batea cu o putere inimaginabila.Nu am putut decat sa-i spun un simplu: да, sa-nchid telefonul si sa ma prabusesc in pat de emotie.
Zambetul tamp mi-e pe fata de atunci.
Cel mai probabil s-a intamplat ceva grav cu el sau cu familia lui, insa gandul ca-l voi reintalni si ca mai pot sa sper la o sansa nu-mi poate pleca din minte.
Rusia?Am spus ca nu ma voi intoarce acolo, de fapt, mi s-a impus asta.
Si ce daca?Nu-i spun nimic lui Vladimir si de va afla, nimeni si nimic nu va putea sta in calea fericirii mele…si-a lui…a noastre!!!
Cat de frumos suna, il iubesc, acum, mai mult ca niciodata.
Nu stiu cum am sa reactionez, probabil voi lesina de emotie sau ii voi sari in gat de fericire.
Insa tot ma-ntreb: ce s-a intamplat de am primit acest telefon atat de ciudat, dar atat de frumos?
Maine plec.As pleca in momentul asta, dar de unde avion?
Cine doarme in seara asta?Eu nu, voi continua sa dansez pe muzica ruseasca si sa rad in continuu!